Managementul.ro

Mai mulţi autori au încercat să definească coachingul:

• Un proces care permite învăţării şi dezvoltării să apară şi deci performanţei să se îmbunătăţească. Parsloe (1999)
• Descătuşarea potenţialului unei persoane în scopul maximizării performanţei personale. Whitmore (1996)
• Este în primul rând o intervenţie pe termen scurt care ţinteşte îmbunătăţirea performanţei sau dezvoltarea unei competenţe. Clutterbuck (2003)
• O conversaţie sau un set de conversaţii pe care o persoană o/le are cu o alta. Starr (2003)
• Arta de a înlesni învăţarea, dezvoltarea şi creşterea performanţei altuia. Downey (1999)
• Un coach este un partener de colaborare care îl ajută pe cel antrenat să-şi atingă obiectivele, să-şi rezolve problemele, să inveţe şi să se dezvolte. Caplan (2003)
• Menit iniţial a fi o formă de învaţare “unu la unu” centrată pe obiective pentru managerii ocupaţi poate fi folosit pentru a îmbunătăţi performanţa sau stilul de conducere, pentru a îmbunătăţi traiectoria sau a preveni eşecurile în cariera sau pentru a traversa cu bine problemele sau schimbările din organizaţie. Practic, antrenorii furnizează managerilor feedback pe care în mod normal nu l-ar primi în legatură cu comportamentul personal, performanţă, carieră şi problemele organizaţiei. Hall et al (1999)
• Un proces colaborativ şi sistematic orientat pe soluţii şi rezulate în care antrenorul ajută creşterea performanţei în muncă a celui antrenat. Grant (2000)

Din toate definiţiile pe care le-am găsit cred că cea mai completă şi mai exactă este cea dată de CIPD care defineşte coachingul ca fiind o activitate de suport şi ajutor a oamenilor într-o lume tot mai competitivă care are ca scop final să-i ajute pe aceştia să-şi dezvolte abilităţile, să-şi îmbunătăţească performanţa, să-şi maximizeze potenţialul şi să devină aşa cum îşi doresc.